Doar ochii…

 Asa incepe totul…cu o privire. Pe care nu o vei uita niciodata. Pe care o vei lua cu tine sa-ti tina de cald peste ani, cu care sa te invelesti in noptile triste, de care sa-ti amintesti cand iti sorbi cafeaua din fiecare dimineata si tragi cu atata pasiune din tigara.

Imi amintesc, de parca totul s-ar fi petrecut azi. Era dimineata. O dimineata de aia  calda, de inceput de toamna cu soare pal,dar totusi puternic. Merg cu atata emotie spre a incepe noua mea viata. Sunt curioasa de oamenii pe care-i voi intalni, de intrebarile ce mi le vor pune, de raspunsurile pe care le voi da…Dar voi avea curaj. In plus, e doar o noua zi ca multe altele la fel, de maine totul va intra iar in rutina. In fine. Imi grabesc pasii, caci Ana, noua mea colega,  ma asteapta in statia de troleu. Ma dor picioarele. Sandalele negre cu toc incep sa ma stranga, dar nu ma opresc. Mi-am pus o pereche de pantaloni negri, lungi si o bluza nu tocmai mulata, rosie.  Speram sa fie totul ok. Mai am putin si ajung, probabil Ana se tot uita la ceas. Mii de ganduri imi trec prin minte, zeci de emotii imi dau fiori. E ceva normal, imi spun. Si merg.  Traversez trecerea de pietoni si in cele din urma ajung.  Ne salutam calduros ca doua vechi cunostinte. Dupa cateva minute de asteptare in care ne umplem timpul cu tot felul de nimicuri, soseste troleul. Un troleu ce ne va duce spre mult asteptata viata ce va urma, pe care o visasem cu ochii inchisi si cu ochii deschisi, de prea mult timp.

Stangace, am coborat treptele vehicolului. Fluturasii imi dansau prin stomac, incepusem sa am emotii. Nu era departe, doar trebuia sa traversam. Cu cata strangere de inima am intrat in acea curte micuta, dar cu doua ronduri mari de flori, in jurul carora stateau si radeau zeci de tineri. Nu-i cunosteam. Imi erau straini asa cum era si cladirea mare si impunatoare ce se ivea in fata mea. Am strans-o pe Ana de mana. Ma temeam, cred. Imi era teama sa ma amestec printre atatea fete necunoscute, sa le ingros randul. Am pasit in cele din urma pe usa din lemn masiv ce ne invita parca sa patrundem in lumea de dincolo de ziduri. Am ajuns  intr-un hol lung ce mi se parea totusi rece, neprimitor. ,, Va trebiu sa-l frecventez ceva timp ” , mi-am spus in gand. Cred ca nu am apucat sa-l finalizez, caci dintr-o data o aud pe Ana exclamand:

– Bogdan! Ce-i cu tine aici?

– Probabil am fost gand la gand. Bine ai venit, colega.

Ce curat era zambetul Anei si ce senin…

– Bogdan ( imi spune si imi intinde mana ). Imi pare bine.

– Patricia, ma bucur.

– Ei, spune Bogdan, sa mergem la grupul meu sa facem prezentarile. Doar de azi inainte suntem colegi.

Adevarat, de azi inainte vom fi colegi, colegi pentru ceva timp sau pentru totdeauna. Colegi sau poate pe viitor prieteni. Doar timpul va decide.

O lacrima imi curge pe obrazul rosu. O sterg. Nu vreau sa plang. Mi-e dor de ziua aceea, mi-e dor sa o retraiesc.  Cu siguranta as vrea. Prima mea zi de facultate, prima mea zi din viata mea de studenta la geografie.

Bogdan ne spune sa-l urmam.

– Ah, salut Mihai, ne vedem in sala, ii spune unui baiat inalt , bine facut.

Nu i-am dat importanta. In fine, ne conduce apoi intr-o sala de clasa in care se aflau  asezati  in banci cateva fete si doi-trei baieti. Face prezentarile si zambeste. Daca pe Ana o prezinta cu lux de amanunte , cand ajunge la mine se uita lung, ma ia de dupa umeri si spune cu o voce mai duioasa:

– Ea este Patricia, prietena Anei si colega noastra de acum incolo. Speram sa te integrezi in grupul nostru si sa ne fi alaturi mai departe peste tot, nu numai la cursuri.

Observ cateva chipuri ca-mi surad.

– Apropo, ai prieten? ma intreaba Bogdan. Mai stii, avem pe aici cativa baieti singuri…( imi face cu ochiul ).

Sunt putin fastacita, insa magulita. Oare atrasesem atentia lui Bogdan? Sau poate a celorlalti baieti? Nu ma gandisem o clipa ca voi merge sa-mi cladesc o relatie acolo. Venisem doar sa studiez. Si atat. Mintea mea nu avea cum sa vada mai departe de acest scop. In plus, eu il aveam pe el, care desi era departe era prezent in gandul meu, in sufletul meu. Absenta lui ma chinuia zi si noapte, durerea ca nu-l aveam aproape se scurgea prin venele mele in fiecare secunda. Cum sa nu ma amuz la gandul ca as fi putut atrage atentia cuiva? Probabil era doar o gluma de-a lui Bogdan ca sa ma faca sa ma simt in largul meu.

– Da, am prieten, am raspuns. Cred ca eram mandra.

– Pacat, vroiam sa iti fac cunostinta cu…, dar nu-i nimic, nu mai conteaza.

Eram timida, poate usor nervoasa. Mereu m-au incercat sentimentele astea atunci cand cunosteam lume noua.

Ma asez intr-o banca si privesc. Ceilalti discuta, rad, se cunosc…Imi asez gandurile in liniste, imi fac planuri. Oare ce sa-mi cumpar in drum spre casa? Am cateva economii. Probabil ca imi voi lua o pereche de sandale noi.Imi plac sandalele la nebunie. Sau nu, mai bine imi cumpar pantofi. Se apropie vremea rea. Cate ganduri… parca nu sunt prezenta cu spiritul meu acolo ci doar fizic. Dintr-o data imi atrage atentia un grup. Doi baieti si o fata. Rad. Imi amintesc. Pe unul dintre  baieti l-am vazut cand ne indreptam catre sala. Pleaca.  Oare Matei ma va suna azi? Mi-e dor de el. Avem planuri. Ce viitor infloritor ne asteapta. Nu mai e mult si va veni. Se va intoarce acasa dupa atata timp. Amandoi asteptam…

– Patricia, te-ai izolat de noi, aproprie-te.

Gandurile imi zboara. Ma alatur colegelor si povestim. Cred ca ne vom intelege. Timpul zboara repede si participam si la festivitatea de deschidere a noului an universitar. Decanul tine un speech impresionant. Imi place cum vorbeste. Ne retragem apoi cu tutorele nostru de an intr-o clasa. Vorbim despre ce ne asteapta in acest an scolar. Facem planuri. Va fi fain, cu siguranta voi avea de invatat de la oamenii acestia noi care si-au facut aparitia in viata mea. Timpul se scurge din ce in ce mai repede.Plecam. Drumul e lung din nou si obositor. O invit pe Ana la mine la o cafea, dar refuza. Nu mai am chef nici sa-mi cumpar pantofi, las pe alta data. Astept cu nerabdare sa ma intind in patul meu, sa lenevesc, sa citesc o carte, sa ma fure somul si sa adorm.  Era o  replica a personajului meu preferat dintr-o carte  ,, Si maine va fi o zi ”.  Aprid o tigara, o fumez si ma indrept catre lumea viselor.

Asa a decurs prima zi din multele ce urmau. Insa era prea devreme  sa stiu. Ce anume? Ca ma voi imbraca cu o panza de vise…

Zilele ce au urmat au curs in nestire, le prindeam ritmul si zburam la una cu ele. Pasii mi indreptam zi de zi spre facultate.Stateam la cursuri, la seminarii. Erau lucruri interesante despre care doream sa studiez. Inca nu imi schimbasem atitudinea fata de colegi. Eram aceeasi timida din prima zi. Zambeam cand eram intrebata ceva si raspundeam politicos. Nu vorbeam prea mult. Asteptam insa sa daruiesc zambetele si cuvintele mele celui care intr-o dimineata a aparut in viata mea, tocmai cand traversam trecerea de pietoni din fata facultatii. Taxi-ul in care se afla se oprise la 1 metru in spatele meu. Mi-a zambit atat de dulce si i-am prins privirea atat de senina si de patrunzatoare, atat de linistita si tulburatoare, atat de frumoasa incat mi-a incalzit sufletul rece si gol. Din clipa aceea am stiut ca ochii lui ma vor urmari peste vreme, imi vor insenina existenta, imi vor aduce pace, calm. Stiam ca ii voi lua cu mine pentru totdeauna. Doar ochii.. numai ei stiu sa citeasca un suflet, sa patrunda in el si sa se cuibareasca printre amintiri si visuri…Ochii tai pe care i-am sarutat zile si nopti la rand, care priveau prin mine si ma lasau muta, fara cuvinte… Imi este dor de ei, imi este dor sa ma pierd in universul lor…Da, asa incepe totul…cu o privire. Din clipa aceea l-am cunoscut pe el, pe printul meu din povestile copilariei , pe Albert, colegul ce in prima zi de deschidere a anului universitar statea timid si absent – ca si mine – intr-o banca. Vag, imi amintesc de figura unui barbat brunet in prima zi cand trecusem  pragul facultatii  . Bogdan imi adresase o intrebare in prima zi ce inca imi staruie  in minte. Albert ne privea bland atunci fara ca eu sa realizez prea multe.  Numai peste timp am inteles acea intrebare si  am gasit raspunsul.

8 Comments Add your own


Leave a comment

Trackback this post  |  Subscribe to comments via RSS Feed

Pages

Categories

Links

Meta

Calendar

April 2024
M T W T F S S
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

Most Recent Posts